MedIrlanda. Programul de lucru

Timpul de lucru

Irlanda urmează modelul Marii Britanii în ce privește programul de lucru în spitale și în nursing homes, mergând în general pe ture lungi, de 12 ore, cu program de zi și de noapte. În principiu se lucrează 14 zile pe lună, cu 3 zile într-o săptămână și 4 zile în următoarea, în funcție de necesitățile instituției și de acoperirea cu personal la mopmentul respectiv.

În spitalul în care am lucrat eu, rosterul (programarea turelor) acoperea intervale de câte 2 săptămâni și programul nu era deloc predictibil. Într-o săptămână eram programată să lucrez luni, marți, sâmbătă și duminică, spre exemplu, iar în cealaltă puteam să fiu pusă marți, miercuri și joi. Regula de bază era să nu depășească 7 zile lucrate pe interval de 2 săptămâni și căutau, când se putea, să nu fie mai mult de 2 weekenduri lucrate în interval de o lună.

Aveau mare grijă să fie în armonie cu legislația muncii din toate punctele de vedere. În ce privește orele suplimentare, rareori se întâmpla să solicite câte o zi lucrată în plus, și asta doar atunci când situația era cu adevărat disperată și nu reușeau să acopere tura nici cu personal din agenții. Asta s-a întâmplat în special în perioada Covid-ului, iar abordarea era de rugăminte, fără insistențe, fără consecințe dacă refuzai.

:) Așteptam rosterul acela bilunar cu oareșce emoție, cu speranța că se ”lipesc” vreo 3 zile libere și pot da o fugă acasă sau să hoinăresc prin Irlanda. S-a întâmplat de câteva ori și-am zbughit-o către București sau prin apropiere de Dublin de fiecare dată când am avut ocazia.

Turele de noapte

Turele de noapte au fost piatra de încercare pentru mine. Am fost întrebată în timpul interviului dacă sunt de acord să lucrez ture de noapte și am spus da, crezând că alternează cu turele de zi așa cum este practica la noi.

Habar nu aveam că sistemul la ei este să lucrezi o lună sau două doar ture de zi și apoi să faci doar ture de noapte pentru o lună sau două. Să lucrezi câte trei sau patru nopți la rând și să o ții așa vreme de două luni nu este deloc ușor, mai ales dacă prinzi și perioadă de iarnă și nu prea mai apuci să vezi lumina zilei.

Oboseala se adună de la noapte la noapte, somnul de peste zi este de doar 4 sau 5 ore dacă ai noroc de liniște, și ajungi în timp să te simți ”prăjit”, funcționând pe avarii.

După o săptămână în care aveam 4 nopți legate îmi lua trei zile numai să-mi treacă greața de oboseala strânsă și apoi o luam de la capăt.

Totuși, aveam colegi care făceau exclusiv ture de noapte și se obișnuiseră așa. Preferau turele de noapte pentru că erau mai liniștite, pentru că nu aveau de a face cu aparținători, telefoane, vizite cu doctorii, internări și externări așa cum aveam pe turele de zi iar procedurile medicale pe timpul nopții erau foarte puține.

Dormitul în tură de noapte? Nu. Nope. Aveam dreptul la o oră de pauză, timp în care aveam de ales între a mânca sau a dormi. Din păcate, oricât ai fi de obosit, somnul nu vine instant și ai nevoie și de mâncare, nici nu știi ce să faci mai repede. Plus că nici nu aveam spații de dormit. Pe scaun, pe holuri, dacă voiai musai să închizi ochii câteva minute.


Concediul

Concediile se programau din timp și se respectau așa cum erau trecute în grafic. Se puteau lua 2 sau 3 săptămâni legate, ba chiar se dădea și o lună pentru cei care erau din țări mai îndepărtate. Exista înțelegere și nu îndraznea nimeni să te cheme din concediu pe motiv că sunt copleșiți :)