TravIrlanda. Dublin în chirie.


Irlanda se confruntă cu o criză gravă în ce privește locuințele. Cererea este enormă, mai ales în perioada de toamnă când încep cursurile la facultate, iar proprietarii profită din plin pentru a crește prețurile. Pentru că au chiar și zeci de cereri pentru o cameră single cât o cutie de pantofi, își permit să facă legea în piață și te iau la bani mărunți doar pentru a te lua în calcul ca potențial chiriaș.


O cameră single la periferia orașului costă între 450 - 600 de euro, la care se adaugă costuri cu electricitatea, gunoiul, internetul sau licența TV. Cameră single este o cămăruță în care încape un pat de o persoană, un dulap pentru haine și, poate, o măsuță sau o noptieră.

De regulă camerele de la periferie sunt în case (mai rar în apartamente), pot avea baie în cameră (mai scumpe) sau cu toaletă comună cu ceilalți chiriași cu care împarți casa. Spații comune sunt și bucătăria, livingul, curtea și parcarea.

Prețul de periferie vine la pachet cu o mare bătaie de cap: transportul. Dacă nu ai mașină proprie, trebuie să te descurci cu autobuzul sau cu mijloace alternative - bicicletă, trotinetă, motocicletă, etc dacă vrei ”să ieși” către centru.

Poate dura și o oră să ajungi cu bus-ul de undeva de la periferie mai spre centrul Dublinului și trebuie să ții cont de faptul că vin la ore fixe, cam o dată pe oră.

Cazarea undeva în zonele mai animate, mai apropiate de centru, costă între 600 - 800 de euro pentru o cameră single (chiar 1000e pentru una cu pat dublu și cu baie), circa 1200 - 1500 euro pentru o garsonieră foarte mică sau peste 2000 de euro pentru o casă cu 2-3 camere sau un apartament cu 2 camere.


Chiar dacă ai bani și îți permiți să închiriezi o casă decentă, trebuie să mai îndeplinești o serie de condiții pe care proprietarii le pun ca să te ia în seamă.

Ei primesc zeci de cereri pentru o cameră și treci printr-un proces drastic de selecție, ca un interviu pentru un job, în care ți se cer referințe de la proprietarul anterior, referințe de la locul de muncă, dovezi de venituri sau garanții. În plus, mulți interzic să ai vizitatori, interzic orice fel de animale de companie și exclud fumătorii.

Dacă spațiul este scos pe piață de către ceilalți chiriași din casă, pot apărea și condiții absurde de genul să nu lucrezi în ture, să nu lucrezi de acasă sau să nu lucrezi în loc cu risc de Covid.


Contractele se încheie de regulă pe perioadă de minim un an și toți cer un depozit egal cu valoarea chiriei pe o lună. La semnarea contractului se achită prima lună în avans + depozit, ceea ce presupune că trebuie să ai minim 1000 euro disponibili.


Așadar, nu pleca la drum către Irlanda fără să ai un contract. Asigură-te că ai garanția unei locuințe.

Cea mai frumoasă variantă este să închiriezi o casă împreună cu persoane pe care le cunoști. Cât mai departe de Dublin dacă se poate.


Tipic englezesc, pretutindeni și în Irlanda. La o mână te arzi, la o mână te congelezi.